multumiri.

mi se pare superba ideea (multumesc, Camelia, pentru inspiratie!) de a multumi oamenilor care au contribuit, intr-un fel sau altul, la ceea ce ai devenit. la ceea ce ai invatat. de la care ai preluat unele lucruri, concepte, replici, gesturi, comportamente. sau pur si simplu de a multumi celor care ti-au frant, candva, zborul. pentru ca asa ai aflat cum sa te ridici si sa te inalti din nou.

asadar,

multumesc, dragi bunici, pentru ca m-ati crescut, pentru ca mi-ati suportat toanele, ciorapii rupti in genunchi, vanataile, tipetele de la scosul maselelor, pentru ca m-ati dus prima oara la tuns, pentru ca ati fost acolo cand ai mei luau trenul spre un oras al carui nume nu-l puteam tine minte la varsta aceea.
multumesc, mama si tata, pentru ca nu mi-ati aratat niciodata cand ati suferit, ca stati prost cu banii, pentru ca nu m-ati batut niciodata la cap cu invatatul, multumesc ca ascultati muzica buna si ca m-ati invatat si pe mine ce e muzica buna, multumesc ca nu ati ras si nu m-ati blamat niciodata pentru esecurile mele, multumesc pentru increderea infinita si libertatea de alegere si exprimare pe care mi le-ati daruit in fiecare zi.
multumesc, Stefan, pentru ca ai aparut exact atunci cand trebuia in viata mea, pentru ca stiu ca esti acolo, mereu, pentru ca-mi raspunzi imediat la mesaje, pentru ca ma tii de mana, pentru ca ma invelesti noaptea, multumesc ca ma suporti asa cum sunt si ca (inca) incerci sa ma cunosti cu totul.
multumesc domnului Mircea Cartarescu pentru ca a fost prima mea iubire platonica si pentru ca m-a determinat, pur si simplu, sa-ncep sa scriu.
multumesc profesoarei de cultura civica din generala (doamna Simionel) care m-a invatat drepturile omului si ale copilului, pentru ca mi-a insuflat spiritul de initiativa si pentru ca ea mi-a trasat primele linii in drumul spre politica. si mai multumesc si d-rei de franceza Cuciuc, cea mai culta si mai modesta fiinta pe care am cunoscut-o, care m-a facut sa fac din limba franceza o pasiune si din Franta - o mare iubire..
multumesc Dianei, pentru toti banii imprumutati la nevoie, mancarea impartita in doua, pentru noptile cu dureri de burta de la ras la tine acasa, pentru toate cuvintele, sfaturile, glumele, prostiile, nonsensurile care ma scot mereu din starile cenusii. multumesc ca esti available doar pentru mine, uneori, si ca m-ai ridicat ori de cate ori m-am prabusit.
multumesc domnului profesor Mancas Ioan pentru ca mi-a aratat cum ar trebui sa fie un adevarat dascal, un adevarat formator de caractere. ii multumesc pentru atmosfera placuta creata la pregatire, pentru tigarile imprumutate, pentru ca mi l-a dezvaluit pe domnul Kant printr-o simpla schema, pentru ca mi-a aratat ca, intr-adevar, cei care spun ca filosofia e grea, sunt prosti. da' prosti rau.
multumesc animalutelor din jurul meu, de la care invat in fiecare zi, ce inseamna devotamentul, prietenia, bunatatea, blandetea, calmul. pentru ca spun mult mai multe prin tacerea lor. pentru ca ma-ncalzesc tot timpul langa ele.
multumesc oamenilor care imi zambesc pe strada. copiilor si iubaretilor care s-au lasat fotografiati de mine.
multumesc maestrului Florian Pittis pentru ca a existat.


si acum incep multumirile pentru cei care "m-au ajutat" in moduri mai neplacute:

multumesc d-nei diriginte din generala pentru ca nu m-a apreciat niciodata pentru vreo scriere de-a mea, facandu-ma sa cred ca sunt varza la romana. m-a ambitionat groaznic de mult, de am ajuns sa castig si premii pentru poeziile mele.
multumesc d-nei profesor B., asa-zisa diriginta din liceu, la care am avut mediile cele mai mici din liceu, care zambea ori de cate ori reusea sa ma loveasca sau sa ma atinga cu ironiile, o creatura de la care am invatat sa ma feresc de oamenii ipocriti ca de dracu'. o creatura care m-a invatat ce inseamna rautatea umana, tot ce e mai urat intr-o fiinta.
multumesc, M., pentru ca mi-ai dat cea mai mare lovitura emotionala pe cand aveam doar 12 ani. pentru ca atunci a inceput maturizarea mea.
le multumesc si celor care isi arata zilnic lipsa de bun simt, de simt estetic, insensibililor, agramatilor, taranilor, parvenitilor etc etc, pentru ca imi arata cum nu trebuie sa ma comport. si pentru ca ma fac sa ma simt multumita de mine, asa cum sunt, plina-plina de defecte.

dirty Diana

asta e un post din-ala cu "ce-am mai facut eu in ultima vreme?". in momentele in care ma saturasem efectiv de rutina de zi cu zi, de prin aprilie, nu credeam c-o sa vina si ziua in care o sa ma pot trezi la 12 si n-o sa am absolut nimic de facut, ziua in care o sa spun ca am terminat cu bac-ul, cu admiterea, cu invatatul. cu liceul. ei, de liceu imi pare rau, de restul - nu. sunt sigura ca ma asteapta experiente si mai palpitante si mai interesante in timpul facultatii. si, culmea, nu mi-e frica deloc, sunt doar curioasa. curioasa de cum sunt salile de curs, curioasa de colegii mei, de profesorii "universitari", curioasa de camin, de colegele de camera. curioasa de cum ma voi descurca eu in bucuresti si cam in cat timp voi invata autobuzele/metroul. eu am nevoie de o schema speciala, caci aia de la metrou mi se pare inutil de complicata. intre timp, am aparut si in ziar. de doua ori. ma amuza ca prima-prima oara cand am aparut intr-o comicarie din-asta locala a fost pe un articol cu titlul "Scoala prin crasme", in prima zi de scoala dintr-a 11-a, cand eram cu colegii la o terasa. eh, m-am transformat, brusc, in fata de nota 10, ce sa mai..

(da, da, stiu ca a scris toata bloggareala despre asta) a murit si Michael Jackson. chiar nu am fost niciodata fan, ba mai mult, ma dezgusta chipul lui ori de cate ori il vedeam pe la stiri. cu masca aia caraghioasa pe fata si momentul cand si-a scos copilul deasupra balconului. de atunci nu l-am suportat. dar de cand s-a iscat nebunia asta cu videoclipurile lui pe mtv, in ultimele doua saptamani, mi-am dat seama ca eu cunosteam cam 90% din melodiile lui, doar ca nu stiam ca le canta "megastarul". "We are the world" e melodia pe care o ascultam, intr-un timp, zilnic, ii stiu versurile si aproape ca ii stiu fiecare solist, "Heal the world", de asemenea, iar preferata mea e "Dirty Diana", dar si "Give in to me" (cu Slash). ca sa nu mai zic ca ma zbantuiam mereu pe "Billie Jean" sau "Beat it". le mai auzeam pe la concursurile de dans. nu m-am dus sa aprind vreo lumanare pt. Michael, da' zilele astea l-am ascultat cat nu l-am ascultat 19 ani de zile. si m-a impresionat incredibil de mult declaratia in care spunea cat de nefericit e cand toata lumea il aclama in fata hotelului. si m-a mai impresionat si chipul lui de copil afro in clipul Jackson 5, "ABC". cred ca e solistul cu cele mai misto si bine lucrate videoclipuri. dar si unul din cei mai nefericiti si huliti oameni din lume, o victima a banilor, a doctorilor si a presei. presa care, brusc, a izbucnit in cea mai mare admiratie si recunostinta, in fuga dupa bani chiar si pe cadavrul lui. si pun, deci, videoclipul asta aici, nu ca sa ma dau mare fana MJ, ci pentru ca imi place la nebunie piesa asta. atmosfera din ea. videoclipul.

sad eyes.

s-a terminat! BAC-ul s-a terminat. a fost o experienta pentru mine, din toate punctele de vedere... a avut si parti placute, dar s-a terminat prost, cu proba de ieri, unde am gresit din prostie. culmea, era materia mea preferata. in fine, rezultatele imi sunt indiferente. am fost martora la cum se desfasoara marele "examen al maturitatii", adica un examen in care se invart pilele, banii si norocul prostilor care n-au dat pe la scoala, agramati si tupeisti. acum incep sa ii inteleg pe aia care-mi spuneau sa stau relaxata, ca bacul nu e relevant, ca nu merita eforturile... da, asa e, am o urma de regret ca poate am invatat prea mult pentru o asemenea mascarada regizata de superbul minister. dar, pe de alta parte, sunt a naibii de mandra ca am luat 10 curat la admitere, la un examen desfasurat serios, fara telefoane, copiute, mers la baie, supraveghetori permisivi. si ca deja sunt intrata la facultatea pe care mi-am dorit-o intotdeauna! asta e adevarata realizare a mea. restul... comentariile, mistourile si "hahaitul" alora care se dau mari c-au copiat de-au rupt, astea trec repede. sa va vad, fratilor, la un examen serios de admitere si vorbim dupa.
abia astept sa beau duminica. si abia astept sa le spun alora care urmeaza sa dea bacul in anii viitori sa il priveasca sictirit, cu multa superficialitate si miserupism. ca e un rahat. da, aia e.

later edit: rezultatul meu la bac. fara sa fiu ipocrita, recunosc ca nu m-am asteptat. da' oricum, bacul tot un rahat ramane.